duminică, 25 aprilie 2010

Magnolia - o floare nobila



      Planta de o rara noblete si  eleganta, magnolia este dorita si apreciata in toate gradinile. Etalindu-si in mod extraordinar bogatia florala, magnolia este una dintre cele mai importante specii decorative din sortimentul de primavara. In fiecare primavara magnoliile din fata teatrului Mihai Eminescu din Botosani incanta privirile trecatorilor.




joi, 22 aprilie 2010

Copacul lui Joshua


In sudul Californiei poate fi vizitata una dintre cele mai stranii zone, declarata Parc National, deosebita atat prin relieful sau, dar mai ales printr-o specie de copaci total deosebita, numita Joshua Tree, in traducere, Copacul lui Joshua.Colonistii mormoni traversand Desertul Mojave la mijlocul secolului al 19-lea au remarcat ciudatul arbore asemuindu-i ramurile cu mainile lui Iosua ridicate spre cer si ghidandu-i spre tara fagaduintei.
Azi arborele Joshua (Yucca brevifolia), denumit si arborele vietii, este emblema parcului national cu acelasi nume ce se intinde pe imensa suprafata de 320.000 ha.Arborii Joshua cresc foarte incet avand nevoie de 3-4 ani pentru primii 10-20 cm. In continuare rata de crestere se situeaza undeva in jur de 10 cm/an.
Arborele cade deseori prada propriei grandori: trunchiul fibros si radacinile superficiale sustin cu greu coronamentul si astfel multi arbori se rup sau se prabusesc sub propria greutate, "ajutati" si de vantul puternic caracteristic zonei de desert.Daca reuseste insa sa treaca cu bine peste acestea si peste alte vicisitudini impuse de viata in acest mediu auster, poate ajunge la varste venerabile de ordinul sutelor sau chiar miilor de ani.



Surse:www.Xplorio.ro si www.mihaic blogspot.ro

marți, 20 aprilie 2010

Tulipanul sau Copacul cu lalele


   Acum, la margine de drum
     Călătorul ce străbate panglica de asfalt a Drumului Naţional 66 A, întîlneşte, cum trece intersecţia drumului spre Vulcan, Lupeni, din şoseaua spre Tîrgu Jiu, la numai 1 km, un exemplar ce face parte dintr-o specie rară de arbori. Este aşa numitul "arbore-lalea", sau Tulipanul, cum s-a împămîntenit în limbajul locului, copacul singuratic de la margine de drum, la Iscroni. El stă acolo, în bătaia timpului, a arşiţei şi furtunilor, a răutăţilor (uneori) oamenilor, de 125 de ani.
     Grădina de la castel
     Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, familia prospectorului minier Victor Maderspach, originară din Austria, îşi stabileşte reşedinţa în Iscroni (Bărbătenii de Jos), construindu-şi aici un castel, un gater pentru tăiat lemn, un iaz şi un parc deosebit.
     Azi, din domeniul castelului, se mai păstrează actuala clădire a Centrului Cultural Iscroni. Castelul se numea "Casa cu turnuri", fiind multă vreme cea mai falnică clădire din zonă. Soţia proprietarului, Ana Margareta Maderspach era foarte preocupată de grădina castelului, un adevărat parc dendrologic, cu o mare varietate de specii rare. Aici se afla şi o seră îngrijită de specialişti argentinieni şi austrieci.
     În anul 1880 este adus "arborele cu lalele" (Liriodendrum Tulipifera), numit astfel datorită florilor sale în formă de lalea. Originar din America, "Tulipanul" a fost adus din Austria, adaptîndu-se foarte bine la Iscroni.
     Flori de mai
     Copacul cu lalele nord-americane are frunzele în formă de liră, iar florile în formă de lalea. Florile sînt de culoare verzuie, slab mirositoare, cu dimensiuni de pînă la 10 cm lungime. Copacul este însă "zgîrcit" cu înfloritul, de obicei la sfîrşitul lunii mai, dar nu în fiecare an. Apariţia florilor în "tulipan" este o adevărată bucurie pentru localnici.
     Singur printre decenii
     Odată cu trecerea timpului, Tulipanul a rămas singur, din falnica grădină de altădată. Iazul a secat, castelul a devenit ruină, plantele au murit... Tulipanul a înfruntat şi atacul omului şi al gîndacilor şi al intemperiilor dar şi al ... unui autoturism intrat în el, acum cîţiva ani, gata-gata să-l rupă ! Deşi este declarat monument al naturii, Tulipanul nu este ocrotit la nivel central. Doar Consiliul Local Aninoasa a vindecat rănile copacului, printr-o consolidare şi o împrejmuire cu gard, alături de care se află o plăcuţă cu explicaţii şi o bancă de lemn, unde serile, cîte o pereche îşi face declaraţii tinereşti, sub coroana secularului copac...

(Text reprodus din "Gazeta Văii Jiului", 27 mai - 2 iunie 2005)


vineri, 16 aprilie 2010

Un copac neobisnuit



Se numeste Jabuticaba, sau aborele de struguri, si se gaseste numai in jungla amazoniana din Brazilia. Ceea ce il face de-a dreptul neobisnuit este modul in care fructele sale apar direct pe trunchiul copacului si nu pe ramuri, asa cum se intampla in cazul tuturor celorlalti pomi fructiferi. Fructele, jaboticabas, sunt comestibile si pot fi consumate crude.

Pentru a supravietui, Jabuticaba a evoluat prin a-si face mai accesibile roadele pentru acele animale care nu se pot catara. Astfel, ele pot ajunge la fructe, le pot manca si pot diseminta semintele departe de pomul-sursa.

Fructele de Jabuticaba au culoarea rosu inchis spre violet si pot fi consumate fie ca atare, proaspete, folosite in fabricarea gemurilor, sau lasate la fermentat pentru transformarea lor in vin ori intr-un lichior tare.

Pielitele uscate de fructe jabuticaba pot fi folosite in tratarea astmului si a diareei, iar cercetatorii spera ca aceste fructe se vor dovedi folositoare in lupta anti-cancer, datorita unor compusi de aceasta natura identificati in structura lor genetica.



sursa:StiriBotosani.ro

joi, 8 aprilie 2010

Dealurile de Ciocolata - Filipine


In anotimpul uscat ierburile cu care sunt acoperite aceste dealuri sunt atat de arse de soare,incat par invelite in ciocolata.Pe o insula din Filipine, numita Bohol,pe un platou din centrul insulei,sute de coline conice sau rotunjite la varf se inalta formand Dealurile de Ciocolata.Despre geneza lor inca nu se stie nimic.Cand incep ploile tropicale torentiale,vegetatia este readusa la viata devenind dintr-o data de un verde stralucitor.

marți, 6 aprilie 2010

Valea Florilor din Himalaya - India


       Aproape inaccesibila turistilor din cauza altitudinii ridicate la care se afla si a distantei uriase fata de cea mai apropiata localitate, Ghangaria (aproape 8 ore de urcat pe versantul himalayan), Valea Florilor a fost si este considerata unul dintre cele mai frumoase locuri de pe Pamant. Prezenta inclusiv in mitologia hindusa, ea a fost redescoperita publicului international in anul 1931, atunci cand un alpinist britanic, Frank S. Smythe, a ajuns intamplator la marginea uriasei gradini naturale. Sute de flori salbatice, cu tot atatea culori diferite, acopera complet aceasta depresiune din Himalaya, creand un spectacol ce iti taie respiratia. In prezent, Valea Florilor face parte din Parcul National Nanda Devi (parc ce acopera o suprafata de peste 85.000 de kilometri patrati) si a fost inclusa, in anul 1988, in patrimoniul UNESCO. Localnicii sunt convinsi si astazi ca valea este locul in care inca salasluiesc zanele si spiridusii.

                                    sursa:descopera.ro

luni, 5 aprilie 2010

Turnul lui Hercule - Spania



Turnul lui Hercule (Torre de Hercules) este un stravechi far roman situat pe o peninsula, la doar 1,5 kilometri de orasul La Coruna, Spania. Insusi numele de Corunna se spune ca deriva de la vechile coloane (columna) romane din zona. Farul are 55 de metri inaltime si peste 1900 de ani vechime. A fost reamenajat in anul 1791 si este cel mai vechi far roman din lume aflat inca in functiune. In acelasi timp, Turnul lui Hercule este al doilea far ca marime din Spania. Din anul 2009 a fost inclus pe lista monumentelor aflate in patrimoniul UNESCO.



           sursa:descopera.ro

duminică, 4 aprilie 2010

Terasele de orez din Banaue - Filipine



Terasele de orez din Banaue au cel putin 2000 de ani vechime si au fost sapate pe coastele muntilor filipinezi de catre stramosii localnicilor de astazi. Filipinezii le mai numesc si "A opta minune a lumii", termen deloc exagerat daca ne gandim ca totul a fost realizat cu un minim de echipament si utilaje, in cea mai mare parte fiind construite manual. Situate la o altitudine de circa 1500 de metri, terasele de orez acopera o suprafata uimitoare de 10.360 de kilometri patrati si inca sunt irigate de un sistem ingenios ce s-a pastrat din Antichitate. Se spune ca daca toate trepetele teraselor ar fi puse cap la cap, lungimea lor ar egala jumatate din lungimea Ecuatorului. Localnicii le folosesc si astazi pentru a planta orez si legume, iar lucrarile de consolidare si intretinere a teraselor au loc in fiecare an din cauza eroziunii puternice. Terasele de orez din Banaue au fost incluse in patrimoniul UNESCO in anul 1995.


                 sursa:descopera.ro